INTERVIU ANIVERSAR

THE MOOoD - Marius Moise

Club A: Ce înseamnă Club A pentru muzica românească, din perspectiva voastră?

Marius: Locul în care s-au pus bazele muzicii Rock din România

Club A: Ce vă leagă de acest club studențesc? Amintiri, prieteni, concerte, întâmplări hazlii, picanterii...

Marius: Au fost multe distracțiuni:)

Club A: Frecventați acest club în perioada studenției? Cât de des și cu ce ocazie?

Marius: În perioada studenției nu foarte des. Club A era locul distracțiilor noastre din timpul liceului.

Club A: Au existat proiecte (nu neapărat muzicale) în care ați fost implicați care au luat naștere aici, în Club A?

Marius: Da.Prin 2007 pe la începutul formației , cred ca a fost al 4-lea concert al nostru, am cântat în club A cu ocazia lansării unei reviste studențești.

Interviu Basorelief

2011.04.20

Club A: Ce înseamnă Club A pentru muzica românească, din perspectiva voastră?

Iulian Vrabete: Unul din factorii care au propulsat muzica nouă în anii '60-'70, să nu uităm că marile realizari ale rock-ului progresiv, atât cât era el atunci, s-au materializat pe scena festivalurilor Club A. Apetența pentru nonconformism, deschiderea către experimental, orientarea către un orizont cultural elevat și global erau lucruri subânțelese pentru mentalitatea unui student la arhitectură din acei ani, când facultatea nu era doar o treaptă în obținerea unei diplome, ci intrarea într-un univers cultural diferit. Poate de asta, pe atunci, Arhitectura a făcut mult mai mult pentru dezvoltarea muzicii noi decât oricare altă instituție de învățământ.

Club A: Ce vă leagă de acest club studențesc? Amintiri, prieteni, concerte, întâmplări hazlii, picanterii...

Iulian Vrabete: Era locul în care orice student ar fi fost mândru să se afle. Ca student la Arhitectură am putut să mă bucur de această ocazie din primul an. Într-o dimineață, nu mai știu pentru ce trebuia să ne întâlnim acolo, am găsit trupa "Catenele", una din primele formații feminine, repetând acolo. Basista lor nu venise și au întrebat dacă cineva poate să îi țină locul, cel puțin să se mai încălzească. Am cântat aproape o oră cu ele și așa s-au prins cei de la club că aș putea încropi o formație. La deschiderea anuală a Clubului A din toamnă a apărut Basorelief.

Club A: Frecventați acest club în perioada studenției? Cât de des și cu ce ocazie?

Iulian Vrabete: Am carnet de membru din 1976. Sigur că foarte curand clubul nu a mai fost pentru mine doar loc de vizitat, acolo am repetat de nenumarate ori, am cântat pe mica lui scenă în diverse variante și formule, pentru mine va fi întotdeauna asociat cu începuturile frumoase ale drumului meu în muzică.

Club A: Au existat proiecte (nu neapărat muzicale) în care ați fost implicați care au luat naștere aici, în Club A?

Iulian Vrabete: Tocmai ce am povestit mai sus că prima experiență muzicală substanțială s-a petrecut datorită Clubului A. Formația Basorelief, alcătuită inițial ca o surpriză din partea clubului pentru spectacolul de deschidere, unde participau nume mari din muzica tânără – trupe consacrate, folk, actori – a avut un debut atât de promițător că în câteva luni devenise un nume de interes pentru rock-ul progresiv din acea vreme. Și după câțiva ani, tot Club A, la festivalul din 1981, a oferit trupei Basorelief confirmarea celui mai mare succes oficial – Marele Premiu, premiul de compoziție și premii pentru instrumentiști. Și nu e de mirare că acum, după 30 de ani, tot Club A a declanșat reunirea trupei.

Muzica de Club A se aude live în fiecare seară de miercuri. Pe 13 iulie, începând cu ora 23.oo, Nightlosers îți va arăta dragostea (ca și o râie, te mănâncă și-n călcâie sau ca băutura / când o bei te ia căldura) și te va învăța să ”step on the blue suede shoes”. Lecții de viață, garantate prin experiență proprie.

Nightlosers promite că, în cazul în care respectăm, prin pași de dans, linia melodică impusă, vor scoate din tolba instrumentelor și o serie de sunete din noul album gata de lansare.

Niciodată n-a fost un simplu concert, indiferent de locație. Pentru cei care știu ce-i așteaptă deja nu au rost alte detalii. Pe ceilalți îi avertizăm că starea de spirit de la un live Urma se servește în doze mici și tari, ca shot-urile. Va rezulta o experiență de nedescris, "trebuie să fii acolo ca să înțelegi", cum spun mulți.

Miercuri te invităm la o nouă seară cu muzică de Club A. Urma revine în cel mai vechi club studențesc din România pe 20 iulie, de la ora 23.00. Prețul de intrare este studențesc.

URMA: Mani Gutău | Sorin Erhan | Dominic Csergo | Catrinel Bejenariu | Jimmy Cserkesz | Luis Palomino | Ati Panaitescu.

Artan și Suedezu sunt în stare să scrijelească pe ușa clubului "Club A + Partizan = Love". Miercuri, 27 iulie, de la ora 23.00, te invităm la o nouă seară cu muzică de Club A.

Pe lângă doza necesară de piese ca "Fata mea", "Păpușea masculină", "Banii" sau, mai nou, "N-avem probleme cu formația", Partizan ne ademenește cu discul numărul 3 despre care ne vor spune și ne vor cânta mai multe în timpul concertului.

Prețul de intrare este studențesc: 10 lei

Partizan: Adrian Pleșca (Artan) – voce / Răzvan Moldovan (Suedezu) - chitara, groove box / Andrei Robin Proca – bass / Radu Tiberiu Moldovan - tobe

Ultimele știri despre trupă : În această toamnă vor lansa al treilea material discografic

Istorie: Pe scurt, povestea Partizan este povestea unor tineri din teritoriu indrăgostiți de ... frumos. Într-o bună zi, cum stăteau Artan și Suedezu într-un Tico, s-au gândit la un concept post punk plus reggae oriental. La care se adaugă anul 2001.

Stil: Alternativ

Cântări în Club A: nu mai știm numărul, sunt foarte multe :). Ultima apariție: pe scena Festivalului "Club A".

Hituri: "Fata mea", "Păpușea masculină", "Banii" sau, cel mai nou, "N-avem probleme cu formatia".

Rețele sociale

http://www.facebook.com/trupa.partizan

Galeria foto a evenimentului

Interviu Vița de Vie

2011.08.03

Club A: Bună seara le zicem celor de la Vița de Vie, vă mulțumim că ați acceptat să reveniți în Club A pentru noi concerte și pentru că ați acceptat din nou să facem un interviu la care nu v-ați așeptat. Vroiam să vă întreb mai întâi ceva despre Club A, ați avut multe concerte aici, ați venit de fiecare dată când v-am chemat, ați fost niște prieteni apropiați de Club A de la primul concert când am postat o poză cu Adrian Despot pe Facebook, a făcut mare vâlvă că era de acum câțiva ani în Club A. Vroiam să vă întreb care a fost prima voastră legătură cu Club A, a fiecăruia dintre voi în parte, primul concert și prima amintire, ceva legat de club?

Adi: Prima legătură a mea cu Club A nu mi-o aduc aminte, nici a doua, nici a treia, mi s-a povestit că am fost aici și că a fost foarte mișto. Prima legătura conștientă a fost bineînțeles prin intermediul unui concert, toate concertele pe care le-am avut aici au fost cu casa plină și de intensitate maximă.

Țin minte în anii 80, 85, 86, că am venit de foarte multe ori, că am intrat aici pe scările astea.

Eu fiind foarte tânăr nu am o experiență Club A, dar mi s-a povestit tradiția, mi s-a spus despre ce înseamna Club A pentru studenți și pentru bucureșteni. Am intrat în legătură cu acest club, să zic așa, tot prin intermediul concertelor, alături de Vița de Vie.

Eu am venit în Club A prima oară in 1999 la un concert Celelalte Cuvinte și a fost foarte fain.

Club A: Merci! A doua întrebare la care m-am gandit este legată de studenția voastră, ce legătură are muzica cu perioada studenției la voi?

Adi: Maximă. Practic studenția s-a desfășurat pe acorduri și ritmuri muzicale, începând de la starea de spirit pe care ne-o transmitea muzica anilor aceia până la inevitabilele reprize de mimetism, haine, știu și eu, genți, badge-uri, coafuri, ce vrei tu.

Răspunsul la întrebarea asta este semi-conținut în raspunsul la intrebarea anterioară. Pentru că în anii ăia eram student.

Da, mă rog, ziceai că o să termini cu mine și mă gândeam să zic ceva foarte inteligent, m-a suprins că mi-a venit rândul. Nu știu ce să zic, perioada studenției este definită ca fiind perioada de formare a caracterului și caracterul muzical al unei persoane nu face excepție de la regula asta. În acest context, în mod sigur, indiferent de perioada în care a fost fiecare, că au fost anii 80, 90, 2000, 70 și pe dincolo, student fiind, Club A cu siguranță a fost un formator bun de caractere și eu aș nota aici dacă vrei numărul foarte mare de trupe, proiecte muzicale și artiști care au început într-un fel sau altul în Club A sau și-au construit renumele bazat consistent pe evoluțiile din Club A, asta înseamnă Club A pentru mine ca tânăr student și cu siguranță pentru mulți alți foști tineri studenți.

Având în vedere că am absolvit în 2006 la Universitatea Națională de Muzică, pot spune și eu că studenția mea a conținut un procent foarte mare de muzică în acei ani și tot ce am facut a fost legat de această activitate muzicală, artistică, concertistică.

Eu am stat în cămin vreo doi ani ca student și pot sa spun următoarea chestie ... cântatul la chitară pe holurile căminului era principala distracție zilnică, mă rog, pentru alții era un chin, pentru noi era distracție.

Club A: Vreau să vă mai pun două întrebări. Ce preferați, concertele de club sau de scenă mare? Și a doua, dacă ați fost în cluburi din afară, ce diferențe ați sesizat între cluburile de la noi și cele de afară și ce ne-ați recomanda să îmbunătățim în eventualitatea altor concerte.

Adi: Bine, am reținut primele două întrebări. Ne plac atât concertele în club cât și concertele în aer liber, sunt două stări diferite, nu vrem să renunțăm la niciuna, din fericire nici nu trebuie să renunțăm la niciuna și le putem avea pe amandouă cu același succes dacă vrei. A doua întrebare, sunt cluburi din România, în primul rând marea diferență este că cele de afară sunt mai scumpe, băuturile de la bar sunt mai scumpe și probabil amenajarea localului este mai scumpă și asta se simte în acustică, instalații de sunet în acest Je ne sais quoi al joie de vivre. Dar noi fiind români ne-am împrietenit foarte bine și tare cu spiritul cârciumăresc romănesc, ne place în cărciumi în România, sunt mișto. A3-a întrebare n-am reținut-o așa că ...

A mai fost?

N-a mai fost.

Aș mai evidenția o diferență semnificativă sau nu, în ceea ce privește concertele de club față de cele în aer liber. Concertele de club sunt cu public plătitor, evident cu nu foarte mult public plătitor pentru că discutăm de cluburi cu capacități limitate, dar atunci când evoluezi în club, evoluezi în fața celor are au plătit ca să te vadă. Și în această instanță probabil că undeva subliminal, te simți puțin mai obligat să performezi, deși ca o formație profesionistă și matură ce suntem, matură biologic normal, ce suntem, suntem... ne creăm aceeași stare indiferent de locul în care cântăm și acea stare este orientată cu siguranță către public. Dar faptul că în club se plătește bilet ca să vezi artistul garantează puțin faptul că vei avea o reacție definită de la cei care sunt în fața ta.

Mie mi se pare o greșeală perenă în demersul nostru românesc să ne raportăm într-una la ce-i afară. Mamă, acolo au vulturi împăiați pe pereți, prin urmare ar trebui să avem și noi vulturi împăiați pe pereți. Ca și artistul și clubul trebuie să facă ceea ce simte și rezonanța va veni la un moment dat sau dacă nu va veni, va muri.

Club A: Mulțumim frumos!

Seară bună!

Interviu Vița de Vie

2011.08.03

Club A: Bună seara le zicem celor de la Vița de Vie, vă mulțumim că ați acceptat să reveniți în Club A pentru noi concerte și pentru că ați acceptat din nou să facem un interviu la care nu v-ați așeptat. Vroiam să vă întreb mai întâi ceva despre Club A, ați avut multe concerte aici, ați venit de fiecare dată când v-am chemat, ați fost niște prieteni apropiați de Club A de la primul concert când am postat o poză cu Adrian Despot pe Facebook, a făcut mare vâlvă că era de acum câțiva ani în Club A. Vroiam să vă întreb care a fost prima voastră legătură cu Club A, a fiecăruia dintre voi în parte, primul concert și prima amintire, ceva legat de club?

Adi: Prima legătură a mea cu Club A nu mi-o aduc aminte, nici a doua, nici a treia, mi s-a povestit că am fost aici și că a fost foarte mișto. Prima legătura conștientă a fost bineînțeles prin intermediul unui concert, toate concertele pe care le-am avut aici au fost cu casa plină și de intensitate maximă.

Țin minte în anii 80, 85, 86, că am venit de foarte multe ori, că am intrat aici pe scările astea.

Eu fiind foarte tânăr nu am o experiență Club A, dar mi s-a povestit tradiția, mi s-a spus despre ce înseamna Club A pentru studenți și pentru bucureșteni. Am intrat în legătură cu acest club, să zic așa, tot prin intermediul concertelor, alături de Vița de Vie.

Eu am venit în Club A prima oară in 1999 la un concert Celelalte Cuvinte și a fost foarte fain.

Club A: Merci! A doua întrebare la care m-am gandit este legată de studenția voastră, ce legătură are muzica cu perioada studenției la voi?

Adi: Maximă. Practic studenția s-a desfășurat pe acorduri și ritmuri muzicale, începând de la starea de spirit pe care ne-o transmitea muzica anilor aceia până la inevitabilele reprize de mimetism, haine, știu și eu, genți, badge-uri, coafuri, ce vrei tu.

Răspunsul la întrebarea asta este semi-conținut în raspunsul la intrebarea anterioară. Pentru că în anii ăia eram student.

Da, mă rog, ziceai că o să termini cu mine și mă gândeam să zic ceva foarte inteligent, m-a suprins că mi-a venit rândul. Nu știu ce să zic, perioada studenției este definită ca fiind perioada de formare a caracterului și caracterul muzical al unei persoane nu face excepție de la regula asta. În acest context, în mod sigur, indiferent de perioada în care a fost fiecare, că au fost anii 80, 90, 2000, 70 și pe dincolo, student fiind, Club A cu siguranță a fost un formator bun de caractere și eu aș nota aici dacă vrei numărul foarte mare de trupe, proiecte muzicale și artiști care au început într-un fel sau altul în Club A sau și-au construit renumele bazat consistent pe evoluțiile din Club A, asta înseamnă Club A pentru mine ca tânăr student și cu siguranță pentru mulți alți foști tineri studenți.

Având în vedere că am absolvit în 2006 la Universitatea Națională de Muzică, pot spune și eu că studenția mea a conținut un procent foarte mare de muzică în acei ani și tot ce am facut a fost legat de această activitate muzicală, artistică, concertistică.

Eu am stat în cămin vreo doi ani ca student și pot sa spun următoarea chestie ... cântatul la chitară pe holurile căminului era principala distracție zilnică, mă rog, pentru alții era un chin, pentru noi era distracție.

Club A: Vreau să vă mai pun două întrebări. Ce preferați, concertele de club sau de scenă mare? Și a doua, dacă ați fost în cluburi din afară, ce diferențe ați sesizat între cluburile de la noi și cele de afară și ce ne-ați recomanda să îmbunătățim în eventualitatea altor concerte.

Adi: Bine, am reținut primele două întrebări. Ne plac atât concertele în club cât și concertele în aer liber, sunt două stări diferite, nu vrem să renunțăm la niciuna, din fericire nici nu trebuie să renunțăm la niciuna și le putem avea pe amandouă cu același succes dacă vrei. A doua întrebare, sunt cluburi din România, în primul rând marea diferență este că cele de afară sunt mai scumpe, băuturile de la bar sunt mai scumpe și probabil amenajarea localului este mai scumpă și asta se simte în acustică, instalații de sunet în acest Je ne sais quoi al joie de vivre. Dar noi fiind români ne-am împrietenit foarte bine și tare cu spiritul cârciumăresc romănesc, ne place în cărciumi în România, sunt mișto. A3-a întrebare n-am reținut-o așa că ...

A mai fost?

N-a mai fost.

Aș mai evidenția o diferență semnificativă sau nu, în ceea ce privește concertele de club față de cele în aer liber. Concertele de club sunt cu public plătitor, evident cu nu foarte mult public plătitor pentru că discutăm de cluburi cu capacități limitate, dar atunci când evoluezi în club, evoluezi în fața celor are au plătit ca să te vadă. Și în această instanță probabil că undeva subliminal, te simți puțin mai obligat să performezi, deși ca o formație profesionistă și matură ce suntem, matură biologic normal, ce suntem, suntem... ne creăm aceeași stare indiferent de locul în care cântăm și acea stare este orientată cu siguranță către public. Dar faptul că în club se plătește bilet ca să vezi artistul garantează puțin faptul că vei avea o reacție definită de la cei care sunt în fața ta.

Mie mi se pare o greșeală perenă în demersul nostru românesc să ne raportăm într-una la ce-i afară. Mamă, acolo au vulturi împăiați pe pereți, prin urmare ar trebui să avem și noi vulturi împăiați pe pereți. Ca și artistul și clubul trebuie să facă ceea ce simte și rezonanța va veni la un moment dat sau dacă nu va veni, va muri.

Club A: Mulțumim frumos!

Seară bună!

Miercuri, 3 august 2011, la ora 23.00,Vița de Vie revine cu mare drag în Club A, pentru simplul fapt că se simte ca acasă. Este locul potrivit și singura ocazie de a-i asculta live, în București, vara aceasta.
În rest, vă spunem că băieții au trecut la munca de studio, unde își continuă cu seriozitate înregistrările  pentru proiectul lor acustic. Acesta include atât piese noi, cât și piese vechi, interpretate în manieră acustică.

"Vă așteptăm în Club A să fiți publicul perfect pentru o trupă imperfectă într-un loc perfect".

Adrian Despot (voce, chitară), Sorin Dănescu (clape, efecte speciale), Sorin “Pupe” Tănase (tobe), Cezar Popescu (chitară) și Adrian Ciuplea (bass).

Prețul de intrare rămâne studențesc: 10 lei.

Rețele sociale: http://www.facebook.com/home.php#!/vitadevie?sk=wall

Hit-uri sunt multe și noi dăm numai câteva exemple:Praf de stele, Fetish, Îmi pasă, Gânduri, Basul și cu toba mare.

Albume: Rahova (1997), Fenomental (1999), Lucky nights-live tour (2000), Exxtra (2001), Doi (2002), 9704 (2004), Egon (2007), Fetish (2010).

Miercuri, 10 august 2011, de la ora 23.00, seria concertelor ”Muzică de Club A” continuă cu live-ul trupei Barock.

Prin solo-urile de chitară și lungi acorduri de blues , trupa vă invită la o seară în stil Woodstock, chiar în inima Bucureștiului.

Trupa legendară a cucerit publicul încă de la prima sa apariție pe scenă, în 1983. Revenirea trupei Barock în Club A reprezintă, pentru iubitorii genului, ocazia de a sărbători reunirea lor și de a fredona piese ca „Petrecerea”, „Vei putea”, ” Cântecul soarelui”, “Cântec pentru pace’’, ”Castelanii” sau ”Furtuna”.

Barock înseamnă: Viorel Pascu (bas, voce), Cătălin Pintea (tobe), Cătălin Chiorescu (chitară), Lucian Blaga (clape), Dan Oancea (voce) şi Lumniniţa Scordaliu (voce).

www.barockgroup.ro

În deschidere: trupa Sprint.

Prețul de intrare rămâne studențesc: 10 lei.

Miercuri, 17 august 2011, la ora 23.00, fiți pregătiți pentru o seară plină de energie și solouri de chitară electrică. E  concert TIMPURI NOI în Club A și ne așteptăm să vă vedem pe toți în sală!

TIMPURI NOI e trupa pe care nu ne-am săturat să o ascultăm din 1983, când  apărea obraznică și răzvratită pe scena rock-ului alternativ. Pe atunci înfruntau cu mare curaj regimul comunist prin versuri, atitudine și temele  pieselor.

În prezent, TIMPURI NOI înseamnă: Dan Iliescu – chitară & voce, Tică Alexe –voce , Felix Sfura – baterie, Aurel Parocescu – programming, Sabin Penea – bas.

Trupa se pregătește să lanseze un album în noua formulă, care va purta același nume cu single-ul “ E loc...”

Hit-uri sunt multe și noi dăm numai câteva exemple: Adeline, Luca, Victoria, Perfect, Mistrețul  

Prețul de intrare rămâne studențesc: 10 lei.

Rețele sociale:

http://www.facebook.com/pages/Trupa-Timpuri-Noi/117468758297519 

http://www.last.fm/music/Timpuri+noi