Interviu Vița de Vie

2011.08.03

Club A: Bună seara le zicem celor de la Vița de Vie, vă mulțumim că ați acceptat să reveniți în Club A pentru noi concerte și pentru că ați acceptat din nou să facem un interviu la care nu v-ați așeptat. Vroiam să vă întreb mai întâi ceva despre Club A, ați avut multe concerte aici, ați venit de fiecare dată când v-am chemat, ați fost niște prieteni apropiați de Club A de la primul concert când am postat o poză cu Adrian Despot pe Facebook, a făcut mare vâlvă că era de acum câțiva ani în Club A. Vroiam să vă întreb care a fost prima voastră legătură cu Club A, a fiecăruia dintre voi în parte, primul concert și prima amintire, ceva legat de club?

Adi: Prima legătură a mea cu Club A nu mi-o aduc aminte, nici a doua, nici a treia, mi s-a povestit că am fost aici și că a fost foarte mișto. Prima legătura conștientă a fost bineînțeles prin intermediul unui concert, toate concertele pe care le-am avut aici au fost cu casa plină și de intensitate maximă.

Țin minte în anii 80, 85, 86, că am venit de foarte multe ori, că am intrat aici pe scările astea.

Eu fiind foarte tânăr nu am o experiență Club A, dar mi s-a povestit tradiția, mi s-a spus despre ce înseamna Club A pentru studenți și pentru bucureșteni. Am intrat în legătură cu acest club, să zic așa, tot prin intermediul concertelor, alături de Vița de Vie.

Eu am venit în Club A prima oară in 1999 la un concert Celelalte Cuvinte și a fost foarte fain.

Club A: Merci! A doua întrebare la care m-am gandit este legată de studenția voastră, ce legătură are muzica cu perioada studenției la voi?

Adi: Maximă. Practic studenția s-a desfășurat pe acorduri și ritmuri muzicale, începând de la starea de spirit pe care ne-o transmitea muzica anilor aceia până la inevitabilele reprize de mimetism, haine, știu și eu, genți, badge-uri, coafuri, ce vrei tu.

Răspunsul la întrebarea asta este semi-conținut în raspunsul la intrebarea anterioară. Pentru că în anii ăia eram student.

Da, mă rog, ziceai că o să termini cu mine și mă gândeam să zic ceva foarte inteligent, m-a suprins că mi-a venit rândul. Nu știu ce să zic, perioada studenției este definită ca fiind perioada de formare a caracterului și caracterul muzical al unei persoane nu face excepție de la regula asta. În acest context, în mod sigur, indiferent de perioada în care a fost fiecare, că au fost anii 80, 90, 2000, 70 și pe dincolo, student fiind, Club A cu siguranță a fost un formator bun de caractere și eu aș nota aici dacă vrei numărul foarte mare de trupe, proiecte muzicale și artiști care au început într-un fel sau altul în Club A sau și-au construit renumele bazat consistent pe evoluțiile din Club A, asta înseamnă Club A pentru mine ca tânăr student și cu siguranță pentru mulți alți foști tineri studenți.

Având în vedere că am absolvit în 2006 la Universitatea Națională de Muzică, pot spune și eu că studenția mea a conținut un procent foarte mare de muzică în acei ani și tot ce am facut a fost legat de această activitate muzicală, artistică, concertistică.

Eu am stat în cămin vreo doi ani ca student și pot sa spun următoarea chestie ... cântatul la chitară pe holurile căminului era principala distracție zilnică, mă rog, pentru alții era un chin, pentru noi era distracție.

Club A: Vreau să vă mai pun două întrebări. Ce preferați, concertele de club sau de scenă mare? Și a doua, dacă ați fost în cluburi din afară, ce diferențe ați sesizat între cluburile de la noi și cele de afară și ce ne-ați recomanda să îmbunătățim în eventualitatea altor concerte.

Adi: Bine, am reținut primele două întrebări. Ne plac atât concertele în club cât și concertele în aer liber, sunt două stări diferite, nu vrem să renunțăm la niciuna, din fericire nici nu trebuie să renunțăm la niciuna și le putem avea pe amandouă cu același succes dacă vrei. A doua întrebare, sunt cluburi din România, în primul rând marea diferență este că cele de afară sunt mai scumpe, băuturile de la bar sunt mai scumpe și probabil amenajarea localului este mai scumpă și asta se simte în acustică, instalații de sunet în acest Je ne sais quoi al joie de vivre. Dar noi fiind români ne-am împrietenit foarte bine și tare cu spiritul cârciumăresc romănesc, ne place în cărciumi în România, sunt mișto. A3-a întrebare n-am reținut-o așa că ...

A mai fost?

N-a mai fost.

Aș mai evidenția o diferență semnificativă sau nu, în ceea ce privește concertele de club față de cele în aer liber. Concertele de club sunt cu public plătitor, evident cu nu foarte mult public plătitor pentru că discutăm de cluburi cu capacități limitate, dar atunci când evoluezi în club, evoluezi în fața celor are au plătit ca să te vadă. Și în această instanță probabil că undeva subliminal, te simți puțin mai obligat să performezi, deși ca o formație profesionistă și matură ce suntem, matură biologic normal, ce suntem, suntem... ne creăm aceeași stare indiferent de locul în care cântăm și acea stare este orientată cu siguranță către public. Dar faptul că în club se plătește bilet ca să vezi artistul garantează puțin faptul că vei avea o reacție definită de la cei care sunt în fața ta.

Mie mi se pare o greșeală perenă în demersul nostru românesc să ne raportăm într-una la ce-i afară. Mamă, acolo au vulturi împăiați pe pereți, prin urmare ar trebui să avem și noi vulturi împăiați pe pereți. Ca și artistul și clubul trebuie să facă ceea ce simte și rezonanța va veni la un moment dat sau dacă nu va veni, va muri.

Club A: Mulțumim frumos!

Seară bună!