2006.03.27 - Cum a debutat "Romania Culturala sub lupa”?

de Nicolae Tzone

Cum a fost luni seara? Ce s-a întâmplat la Club A? Cum a debutat „România culturala sub LUPA"? Dar Marius Ianus cum s-a purtat? Pe cine a mai ridicat în teapa? Dar Diana Geacar ce a cautat acolo? Ceva lume a fost?
Aproape ca nu-mi vine sa cred ca telefoanele, fixul si mobilul, suna ca la gara. Ba s-a mai pus si de câteva vizite. La început am fost încântat ca oamenii sunt curiosi, ca nu ma ignora. Pe urma am fost magulit, ca, de, am discutat despre toate astea cu Angela Marinescu si cu poetul Constantin Abaluta. Pe internet, Dumitru Crudu, cere cu nerabdare detalii. I-am raspuns si i-am multumit pentru mesajul pentru Ianus pe care l-a trimis în timp util si pe care l-a citit, la finalul întâmplarii de pe 27 martie, colega mea, Diana Geacar. Dar dupa ce, cu mare drag, am convorbit electronic cu Dumitru, coautorul legendarului deja „Manifest anarhist", am început sa ma enervez. Si am început sa zic asa: „Gata! Nu mai spun nimic! Voi povesti pentru toti deodata pe Club Literar. O sa spun acolo ce mai îmi aduc aminte din ceea ce s-a întâmplat...".
Pai s-a întâmplat asa. Marius Ianus a fost mai domn, mai boier ca niciodata. Sincer sa fiu, facusem si un plan de rezerva, în cazul în care i-ar fi casunat sa nu vina. Dar a venit si, în ciuda glugii spectaculoase pe care si-a pus-o cu naturalete în motul fruntii, s-a purtat ca un barbat foarte misto. S-a folosit de întrebarile pe care i le-am pus si le-a transformat în prilej de confesiune. Am aflat niste povesti pe care nu le stiam. Ca ai lui au avut cojocarie si ca si el a împuns cu acul pentru supravietuire. Dupa ce a venit falimentul, Marius & Familia au deschis brutarie si chiar ca a fost haios sa ni-l imaginam pe „inamicul public nr. unu" al burtaverzimii din lumea literara româneasca facând cocoloase de coca ori stând în spatele tejghelei la vândut de pâine. Verile de la Marea Neagra, pe când a fost piscinier - br! ce cuvânt! sper ca l-am scris corect - i-au ramas limpezi în memorie. „Curatam piscine, mi-a placut asta, câstigam cinstit banii...". Nu mai dau amanunte, când vom avea timp vom face transcrierea benzii - toata seara a fost filmata - si vom face public continutul întregului dialog.
Dupa ce l-am prezentat pe ecran pe Gherasim Luca recitând absolut fenomenal poemul „Passionnément" - în urma rugamintilor ce ne-au fost adresate, promit reluarea lui la întâlnirea de pe 3 aprilie - a urmat o a doua runda de convorbiri. Cu franchete, Marius Ianus a marturisit ca azi LITERATURA i se pare odioasa si ca-l plictisiseste. „Si sala asta e plina de literati, de autori, de scriitori... Vreau sa am în preajma mea oameni care nu scriu si pe care sa-i doara în cot de literatura...". Cam asa a zis, si înca având o voce de o mare demnitate.
L-am întrebat ce-i cu dumneaei, GENERATIA, si a spus râzând: „Pai eu am facut-o, fara mine nu exista...". Si, în mare parte, dreptatea e de partea lui, pentru ca istoria literara retine deja gesturile sale programat stridente, „urletul" lui „de fiara" în contra natiunii de literati. S-a autonumit „ursul din containar", despartind, deodata, clar apele de optzecism si de nouazecism. Alde astia se voiau sfincsi de biblioteca ori pajure în aer liber. „Laba" ursului „urcat" de debilitatea societatii postceausiste în marsupiul containarului supraîncarcat de dejectii de tot felul - imoralitate, minciuna generalizata, politicianism de cea mai joasa speta, instabilitate sociala, altmosfera de ghetou, guri de canal doldora de aurolaci, strazi insalubre devenite împaratie a câinilor vagabonzi etc. - a obligat însasi Literatura Dâmboviteano-Carpatina sa coboare din copacii tuturor obisnuintelor la Solul - Mama, sa se reconsidere si sa vada ce se mai poate întâmpla onest, interesant si, desigur, viabil, cu ea.

În cele aproape zece minute în care s-a derulat pe albul ecranului o marturie a Marianei Marin despre Virgil Mazilescu am ramas aproape fara rasuflare. Mariana era pâna deunazi printre noi, o puteam vedea la Muzeul Literaturii sau prin apropiere. Nu mai este - a ramas doar poezia ei, pe care, asa cum am convenit zilele trecute cu Dan Alexandru Condeescu, o vom reedita în întregime la „Vinea", în colectia „Editii Definitive". Ultima ei propozitie din înregistrarea video, unde spune ca ar dori sa bea o vodca împreuna cu Virgil Mazilescu, nu putea sa nu impresioneze adânc.
„Rubrica Dianei" s-a derulat cu naturalete, domnisoara Geacar admitând, fara rezerve, ca poezia lui Mariu Ianus a însemnat oarece lucru pentru formarea ei ca poet. A riscat chiar, marturisind ca, totusi, ar vrea ceva mai mult în ceea ce priveste comunicarea reala, directa, cu un public concret.
L-am întrebat pe Marius Ianus ca de ce s-au spart marile prietenii, ca de ce Ionut Chiva a disparut de lânga el, ca de ce se înjunghie cu gesturi de începator cu alde Dan Sociu... Autorul „Strumfilor" a raspuns ca nu i-a placut cum s-a purtat cu el, de când acesta a devenit slujbas de Polirom. „Toti astia ma înjura cu vorbele mele, nu vedeti? Fac gesturile mele. Sa-si inventeze, daca pot, propriul limbaj...".
Toata seara buna dispozitie a domnit. S-a baut bere, baieteste, si nimeni nu a spart nici un pahar. Ba chiar, fragezita cu dulcea licoare, limba poetului nu s-a dezis de la „relele [ei] obiceiuri" si a rostit, în stilu-i caracteristic, poemul „Exact asa", o diatriba de virulenta binecunoscutului text „Editie de dimineata. Cântec de taraba". Citez, fragmentar, câteva versuri din el, cele mai cuminti: „ N-am nevoie de editurile voastre de fatada / voi publicati la Mall, eu pot s-o fac pe strada / N-am nevoie de colhoz - mi-e scîrba / de limbutele voastre de cârpa."
A urmat discutia despre revista „Fracturi". Lânga Marius au venit Adrian Schiop si Elena Vladareanu. Gluga lui Ianus si palaria lui Adrian au dat, trebuie s-o spun, foarte bine în cadru. „Pe bune, pe invers", fragmentele de roman ale lui Schiop publicate în revista au fost trimise spre Bucuresti tocmai din Noua Zeelanda, unde autorul s-a aflat o vreme. Elena a publicat în "Fracturi" la invitatia lui Ianus. Îi pare rau ca revista nu a supravietuit, ar fi fost bucuroasa sa scrie înca în paginile ei. La întrebarea pe care le-am pus-o tuturor, daca publicatia ar trebui reînviata, raspunsul a fost unanim: nu. Este si parerea mea, „Fracturile" sunt deja un bun al istoriei literare si culturale. Ar fi, cred, imposibil de refacut „nebunia", „obraznicia" care i-au unit pe cei care au facut-o posibila. Am cerut acordul de a realiza o editie anastatica a ei, la „Vinea" si l-am obtinut. De altfel, cererea mea era oarecum îndreptatita, pentru ca, daca-mi aduc bine aminte, am participat chiar la finantarea unuia dintre numere. Când am pus banii aceia în mâna lui Marius, i-am spus: „Mai, te ajut, ca revista îmi place. Dar vreau sa scot revista mea, asa ca vezi sa ramâna secreta treaba asta...". Si a fost exact pe dos, ca banditul a tiparit cu litere de-o schioapa pe pagina întâi ca numarul respectiv a fost sustinut de subsemnatul si, pare-mi-se, de Petru Romosan.
Dar sa revin. Scurtez la maximum. A urmat lansarea antologiei de editor, „danseaza ianus", pe care am publicat-o în colectia „Biblioteca 2000 Plus", cuprinzând aici, în întregime, cele trei volume ale poetului aparute, de asemenea, la „Vinea" - „Manifest anarhist si alte fracuri, 2000, Colectia „Generatia 2000"; „Ursul din containar - un film cu mine", Colectia „Biblioteca interzisa", 2002; „Hârtie igienica, precedata de Primele poezii", 2004. Pe post de prezentatori au bifat Octavian Soviany (a fost un discurs impresionant, rostit cu patos si cu o inteligenta speculativa de zile mari, aratând rolul si locul lui Marius Ianus în poezia ultimului deceniu) si Mihail Galatanu (a vorbit despre impactul acestui gen de lirica, directa, violent-torentiala, în România; a adus, apoi în discutie, relatia poeziei autorului cu Etica, deseori spinoasa). Cuvântul fiecaruia va trebui copiat si redat în întregime.
Sa nu uit sa spun ca, la începutul serii, s-a derulat caseta video (20 minute) cu recitalul lui Marius Ianus programat de Editura Vinea în cadrul Târgului Intenational de Carte Bucuresti, 2003. Ca de mare succes s-au bucurat imaginile prezentând turneul nostru de lectura de la Timisoara. Minute bune au invadat ecranul Diana Geacar, Iulia Balcanas, Dan Coman, Manasia, Cosmin Perta, Teodor Duna, Tudor Cretu, Andrei Dobos, T. S. Khasis, Vasile Leac... Aceste imagini si altele le vom aseza, de altfel, si pe Club Literar în curând.

Aplaud prezenta alaturi de noi a Iuliei Balcanas, a Oanei Catalina Ninu, a lui Un Cristian, a lui Hose Pablo, a lui Robert Mândroiu, a lui Cosmin Ciotlos, a lui Nicolae Makovei, a Dianei Iepure, a lui Florin Halalau si a atâtor altora pe care îi rog sa ma ierte ca nu-i amintesc acum. Seful „Poeticilor Cotidianului", Razvan Tupa, a fost, de asemenea, de fata. Era bine dispus si nu a ezitat sa vina la noi, sa ne strânga mâna si sa ne spuna surâzând: „A fost foarte bine!".
Se cuvine un cuvânt de multumire partenerului nostru, Club A, reprezentat cu brio de Paul Radu (Uraaa!), Gabriela David (Hai, Promovare!) si Clara Litescu (Imagini execelente pe ecran!).
A! Era sa uit de „telegrama" primita de la Dumitru Crudu întru „sarbatorirea" lui Marius Ianus la treizeci de ani. Diana, te rog, mai citeste-o o data, pentru toti prietenii nostri de pe Club Literar:
«Draga Nicolae,
eu sunt intr-o cafenea internet din indepartata Soroca unde am ajuns in turneu cu Teatrul Eugene Ionesco. In cafeneaua aceasta e o atmosfera fracturista, cineva asculta muzica, altcineva vorbeste, altii joaca fotbal, iar eu incerc sa meditez asupra nasterii fracturismului. Miscarea fracturista a aparut atunci cind am gasit limba comuna cu Marius Ianus, atunci cind gindirea sa despre literatura a devenit convergenta cu a mea, in clipa cind am inceput sa avem idei comune. Atit de rar se intimpla acest lucru incit nu putea sa nu se lase cu urmari.
Poate, daca nu ne bateau golanii in Brasov , fracturismul nu ar fi existat niciodata.
Trebuie sa recunosc ca Marius i-a provocat si acum ii multumesc pentru ca...s-a nascut fractursimul.
Marius a provocat tot timpul realitatea sa se intimple iar de pe urma acestui lucru a avut de profitat literatura sa si literatura pritenilor sai. Si pentru aceasta ii multumesc.
Mai mult nu vreau sa mai spun nimic despre fracturism pentru a nu fi batut si in Soroca. In spatele meu sunt niste golani care au pus ochii pe mine. Marius, unde esti acum?
Ii urez la MULTI ANI!